Mintea de dincolo - Dumitru Constantin Dulcan - carte

Mintea de dincolo - Dumitru Constantin Dulcan - carte

Sinteza si semnificatia experientelor mortii clinice

Experienta mortii clinice a fost un mare dar pe care Dumnezeu ni l-a dat pentru a ne aviza ca trebuie sa schimbam drumul pe care am mers pana acum. Nu intamplator, Iisus a spus: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata.”

Dumitru Constantin Dulcan

Descriere Mintea de dincolo - Dumitru Constantin Dulcan

Este prima oara in istoria Universului cand, in planul celest, s-a decis ca lumea noastra sa fie izbavita nu prin moarte, ci prin spiritualizare.

Ni s-a aratat Adevarul, ni s-a aratat Calea. Este randul nostru sa raspundem chemarii divine.

Suntem cu totii prinsi acum in marele val al purificarii, al trecerii de la materialitate la spiritualitate. Am certitudinea ca „ora astrala a omenirii” este aproape. De dincolo ni s-au dat toate semnele si toate avertismentele. Sper sa avem intelepciunea necesara de a nu pierde si aceasta ultima sansa.

Dumitru Constantin-Dulcan

Cuprins Mintea de dincolo - Dumitru Constantin Dulcan:

• INTRODUCERE ... 11
• PARTEA I
• CONSTIINTA – AX ESENTIAL AL UNIVERSULUI
• MISTERUL DE A FI ... 21
  • Constiinta – doar o „secretie” a creierului? ...Absenta unei teorii coerente despre constiinta ... Neurofiziologia constiintei ... Constiinta extinsa dincolo de creierul uman ... Constiinta si fizica cuantica ... Perceptie si emotie ... Tehnici moderne de extensie a constiintei o o o Perceptia viitorului – un mare mister al constiintei ... Timp oniric, timp real ... Martorul eternitatii ... Apa si constiinta umana ... Concluzii
• PARTEA A II-A
• EXPERIENTA MORTII CLINICE 
• CAPITOLUL 1: SCURT ISTORIC ... 75
• CAPITOLUL II: CONTINUTUL EXPERIENTELOR DIN MOARTEA CLINICA ... 81
  • Un cancer limfatic vindecat in „Cer” ... Constientizarea mortii ... Incetarea durerii ... Iesirea din corp sau ... extracorporalizarea ... Trecerea prin tunel ... Intrarea in Lumea Luminii ... Intalnirea cu Fiinta de Lumina ... Revederea filmului panoramic al vietii sau Judecata de
  • apoi ... Comunicarea prin cuvinte nerostite ... Sugerarea ideii de „inaltare la Cer” ... Cordonul de „argint” ... Incercari de sistematizare a elementelor manifestate in experientele mortii clinice
• CAPITOLUL III: STUDIUL STIINTIFIC AL EXPERIENTEI MORTII CLINICE. CONTROVERSE EXPLICATIVE ... 113
• CAPITOLUL IV: ALTE ARGUMENTE PRIVIND REALITATEA LUMII DE DINCOLO ... 125
  • Regresiile transpersonale ... Calatoriile extracorporale ... Realitate sau fantezie? Fenomenul Sylvia Browne ... Intalnirea cu ghidul sau ... Din nou despre Rai si Iad ... O descriere a lumii de dincolo ... Templul Intelepciunii ... Turnurile ... Templul Inregistrarilor ... Templul Justitiei
  • ... Momentul de intoarcere de dincolo ... Nasterea sau revenirea pe Terra ... Sarutul lui Dumnezeu
• CAPITOLUL V: LECTIILE EXPERIENTELOR MORTII CLINICE ... 155 
  • Nu suntem singuri intr-un univers indiferent ... „Vederea” nevazatorilor din nastere ... Dedublarea ... Constiinta si corpul subtil o o o Memoria noastra de dincolo ... Universul fizic si Universul invizibil ... Exista o schema morfogenetica a lumii vii? ... Intalnirea cu spiritele copiilor pierduti ... Ubicuitate a constiintei ... Mitologie sau Adevar in Creatie? ... Forta rugaciunii ... Vindecarile din „Cer” ... Ne este intotdeauna respectat liberul arbitru? ... Predictia
  • viitorului ... Fizica din „Cer” ... Politica versus stiinta ... Adevarul de dincolo – singurul Adevar
• CAPITOLUL VI: ARGUMENTE MAJORE ALE UNEI NOI VIZIUNI DESPRE LUME ... 197
  • Experienta mortii clinice ... Fizica cuantica Experienta mistica – o alta experienta spirituala ... Experientele spirituale spontane ... Un mesager al Cerului ... Experiente cognitive cu sursa neidentificata? ... O stranie aparitie dupa moarte ... Castelul Iulia Hasdeu de la Campina ... Stiinta si religia
• CAPITOLUL VII: CONTROVERSATA TEMA A REINTRUP ARII ... 223
  • Medicina moderna sugereaza reintruparea ... Regresia transpersonala si ipoteticele vieti din trecut
• CAPITOLUL VIII: POT EXIST A COMUNICARI CU CEI PLECATI DINCOLO? ... 239
  • James Van Praagh – un medium celebru ... Lectia suicidului ... Eutanasia – intre morala de aici si cea de dincolo ... Este pedeapsa capitala o solutie? ... La o aniversare cu „mortii” si cu viii ... Comunicarea cu animalele de casa in lumea de dincolo   Psihoterapia prin medium 
• CAPITOLUL IX: INTRE INFERN SI PARADIS, CAZUL DANNION BRINKLEY ... 259
  • Un comportament violent ... Viata dupa experienta mortii clinice – un infern ... „Orasul de Cristal” si Parcele din Cer ... Studii de electronica in Cer si Infernul vietii terestre ... Daruri neobisnuite
• CAPITOLUL X: MINTEA DE DINCOLO SI COPIII GENIALI AI NOULUI MILENIU . 275
  • Revelatia – un salt cuantic in constiinta ... Copiii geniali de maine ... Mutatiile cerebrale si spirituale dupa experienta mortii clinice ... Neuropsihologia si emotiile ... Cuvinte care ucid
• CAPITOLUL XI: CONCLUZII SI COMENTARII ... 285
• BIBLIOGRAFIE ... 307

Fragment din Mintea de dincolo - Dumitru Constantin Dulcan:

MISTERUL DE A FI

Sunt cateva mistere profunde in fata carora omul va ramane vesnic intrebator.

Primul mister mi se pare a fi acela ca suntem, ca Universul exista.

Al doilea ar fi acela ca Universul functioneaza, ca este ordonat in forme prin care isi manifesta existenta, parand a fi efectul unei ratiuni, al unei gandiri, al unei Constiinte.

Constiinta – capacitatea de a rationa, de a determina ordinea lumii, geneza Universului dupa legi care au facut posibila aparitia vietii, inclusiv a omului – devine astfel axis mundi, axul esential si primordial al Universului.

Pentru ca lumea sa fie, constatam ca a fost nevoie de o forta capabila de intreaga Creatie, de o intentie, o vointa si, in primul rand, de un sentiment exprimat prin iubirea pentru tot ce s-a facut.

Sentimentului de iubire, de agape, implicata la nivel de Creatie, i se acorda un cu totul alt sens decat acela al atractiei fizice. Este bunavointa, generozitatea, acceptarea, compasiunea, invaluirea intregii creatii in caldura inimii, constiinta ca suntem cu totii frati, fii ai aceleiasi Surse, fragmente de lumina desprinse din Marea Fiinta de Lumina. Este, in acceptarea data de Iisus, garantia armoniei, a pacii, a conexiunii necesare cu tot ce exista.

Gandul este deci informatie, este cuvant, este logos, este stiinta. Primul verb a fost: Fiat! Sa fie! Sa fie lumina, sa fie munti, sa fie ape, sa fie omul!

De ce este constiinta, respectiv gandirea, cel mai incifrat mister din Univers? Sa ne imaginam ca, asa cum ne spune astrofizica, la inceput nu a fost nimic, nu era spatiu, nu era timp, nu era lumina, nu era materie. Si deodata, dupa cum ne spune Eminescu, inspirat de Imnul Cosmogonic din Rig-Veda, apare un punct, mai mic decat un varf de ac, ne spun astrofizicienii, mai mic decat „boaba spumei”, ne spune poetul. El, punctul acela de miscare, devine „stapanul fara margini peste marginile lumii”. De unde apare acest” punct”, stiinta nu poate spune. Este Marea Taina a lumii, cel mai de nepatruns mister. Cand inca „umbra celor nefacute nu-ncepuse a se desface”, cand peste negrele genuni domnea tacerea ne-ntrerupta, apare cuvantul ziditor, „Fiat lux”. Si s-a facut lumina! Iar Lumina a devenit materie. Si acest prim gand, aflat la origini, la inceputurile lumii, era expresia unei Constiinte. Si Constiinta era ceea ce numim Dumnezeu. Iata de unde vine forta creatoare a Cuvantului si de ce natura sa este sacra. Pentru ca este Divinitatea insasi. Cu adevarat avem sentimentul ca Universul a evoluat prin crearea tuturor conditiilor necesare spre a face posibila aparitia omului. Stiinta insasi sustine ideea prin formularea principiului antropic (Brandon Carter, 1974). Tinand seama doar de ceea ce stim astazi, s-ar parea ca numai omului i-a fost data acea ratiune care ii permite sa intre in dialog cu Sursa lui divina. Am putea spune ca, prin aparitia omului, Creatorul n-a mai fost singur. A dat din Lumina sa o scanteie fiintei numite Om, pentru ca prin puterea mintii sale sa devina co-creator de Univers. A fost cel mai mare dar care ni se putea face. Am demonstrat, sper, suficient in lucrarea In cautarea sensului pierdut (Ed. Eikon, 2008) ca in fiecare clipa din existenta noastra, cand emitem un gand, implicit, fara sa vrem, noi cream, facem sau desfacem ceva, dam un impuls ordinii din Univers sau, dimpotriva, dezordinii, haosului, in functie de ceea ce gandim. Iata de unde vine marea noastra responsabilitate, mai intai fata de noi insine, apoi fata de semenii nostri, fata de natura, fata de planeta, fata de Univers si Dumnezeu.

Revenind la Inceputuri, pe cand nu era nimic, cand nu existau nici „viata”, nici” vointa” ca manifestare a unui gand, „cand nu s-ascundea nimica desi tot era ascuns”, in momentul Zero al Universului n-a fost Big Bangul, ci o Inteligenta constienta de sine care, o sutime de secunda mai tarziu, a declansat explozia prin care a inceput totul. Momentul Zero este al mitologiei, abia dupa aceea a venit Universul. In vidul initial – rece si intunecat – se aude primul cuvant, expresie a unei ratiuni ale carei origini sunt dincolo de capacitatea noastra de intelegere. Si vidul „ascultator” incepe sa se ordoneze, sa ia forme, sa dea intelesuri existentei ...

Constiinta – doar o „secretie” a creierului?

Constiinta sau capacitatea de a ne gandi pe noi insine, de a rationa si vorbi a incitat dintotdeauna cunoasterea. Daca reducem existenta doar la materia exprimata prin fizica si chimie, este imposibil sa explicam cum o molecula, facuta din materie, adica lipsita de constiinta, dupa canoanele stiintifice actuale, poate deveni constiinta.

In aceasta intelegere reductionista si simplista, constiinta este o simpla „secretie” a creierului. Odata insa cu studiul starilor modificate ale constiintei, cu aparitia unor domenii noi de cunoastere, ca fizica cuantica, experientele psihologiei transpersonale si cele ale mortii clinice, studiul constiintei starneste un acut interes pentru ca aduce in discutie rolul sau fundamental si primordial in geneza Universului si a capacitatii de a actiona asupra formei de manifestare a materiei.

Dupa Quinsey (1996), abordarea constiintei trebuie sa raspunda la doua intrebari: una de ordin ontologic, referitoare la natura fundamentala a lumii, si alta de ordin epistemologie, vizand mecanismele propriu-zise care fac posibila cunoasterea.

Explicarea constiintei este o sarcina dificila pentru stiinta academica. A spune simplu ca este produsul materiei care a ajuns la un stadiu superior de evolutie prin creierul uman, nu este decat o rezolvare comoda. Mai intai, pentru ca nu stim cum se obtine ”minte din materie”, cum se exprima Quinsey, cum ceva care nu are masa poate sa apara din ceva care are masa. Apoi, discutand in sens strict biologic, constiinta de sine, sesizarea faptului ca suntem fiinte cu nevoi vitale de hranire, perpetuare si aparare nu este specifica doar omului, ci sunt convins ca este extinsa pe intreaga scara biologica, deci si la nivelurile la care nu s-a descris inca prezenta unui sistem nervos, cum sunt fiintele monocelulare, dar si la insecte cu abilitati, unele neatinse nici de om, asa cum sunt albinele, viespile, furnicile etc., care au un creier cu o greutate de circa doua miligrame. Spre exemplu, cartita, care – dupa cum stim – nu are nici ochi, isi face depozite de rame pentru hrana in intunericul galeriei subterane in care traieste, imobilizandu-le ca sa nu fuga prin distrugerea ganglionului din cel de-al patrulea inel. Stim opinia biologilor ca toate vietuitoarele de la om in jos fac ceea ce fac, dar nu stiu ce fac! Isi hranesc puii, ii apara pana cresc mari, dar o fac asa, dintr-un simplu impuls. Adica din instinct. Dar ce este instinctul altceva decat o tezaurizare de inteligenta a naturii care corespunde unor trebuinte fara de care nicio fiinta nu poate exista? Tot ce face omul pentru a exista a invatat de undeva. Dar pe celelalte fiinte cine le-a invatat? Nu inseamna ca exista, in acest caz, cel putin o cunoastere, o constiinta extinsa la natura, la Univers si care are si alte suporturi decat creierul uman? Un paramoecium sau infuzor, fiinta monocelulara, daca i se pune o picatura de tus in drumul sau, avand un efect nociv asupra sa, o va ocoli, desi nu are structuri anatomice nervoase cu care sa reactioneze. Isi misca, de asemenea, coordonat cilii vibratili intr-o anumita succesiune.

Un alt protozoar, Vorticella, fiinta monocelulara, poate trai singur, individual sau intr-o foarte curioasa asociere temporara. Mai multi indivizi pot forma un organism pluricelular preluand toate functiile necesare: unele celule iau rolul de dirijare a grupului, altele se ocupa de deplasare, altele de hranire etc. O astfel de redistribuire de functii biologice la o fiinta monocelulara, lipsita de sistem nervos, sfideaza orice logica de tip uman daca reducem viata la simple reactii fizice-chimice, asa cum vrea sa ne convinga biologia actuala. La orice nivel de reprezentare, monocelular sau pluricelular, celula „stie” sa-si indeplineasca toate functiile necesare existentei. Mai mult, intr-un organism pluricelular, celulele trebuie sa-si coordoneze fiziologia nu numai cu nevoile proprii, ci si cu cele ale organismului in care se afla. Se dovedeste astfel ca viata, oriunde s-ar infiripa, mono sau pluricelular, trebuie sa dispuna de inteligenta impusa de trebuintele sale – hranire, evitarea pericolelor, reproducere, dirijarea proceselor metabolice. Are nevoie, in alti termeni, de informatie ca semnal, model, instructiune. Iar informatia implica o sursa inteligenta sau emitator, un receptor, o structura de procesare si decodificare. Tot acest lant informational necesar vietii este expresia unei inteligente, a unei cunoasteri elaborate undeva in acest Univers. Suntem prea orgoliosi ca sa acceptam ca si alte fiinte, in afara de noi, mai pot fi inteligente. Omul este superior prin extensia inteligentei sale la un nivel care ii permite sa-si creeze o civilizatie gratie mobilitatii creierului sau, care are capacitatea de a forma noi programe prin invatare. Celelalte fiinte vin pe lume cu programe gata formate, limitele invatarii prin achizitie de noi programe fiind foarte restranse in raport cu omul. Din acest motiv, ele raman dependente de natura. La nivelul lor, natura nu a ingaduit o inteligenta de lux ca la om, ci doar atat cat le este necesara pentru a-si indeplini propria finalitate. In acest sens, am afirmat ca fiecare fiinta isi ajunge siesi (Inteligenta materiei, 1981). Cand am ajuns la conceptul de inteligenta a celulelor in 1981, am avut teama de respingere a ideii de catre comunitate a stiintifica. Acum ideea este mult mai acceptata. Bruce Lipton (2005), un cunoscut cercetator in biologia membranelor celulare, afirma fara retineri ca celulele sunt la fel de inteligente ca si noi (Biologia credintei, Ed. For You, 2008).

Concluzia la acest subiect este aceea ca sistemul nervos nu este singura structura capabila sa prelucreze informatie si sa emita decizii inteligente. Virusurile, bacteriile, plantele, fiintele monocelulare – nu stim inca sa aiba structuri nervoase si, cu toate acestea, dispun de posibilitate a acelor conduite inteligente impuse de conditia lor de existenta. Ca o curiozitate, se poate afirma ca virusul HIV (agentul responsabil de SIDA) se dovedeste, pana acum cel putin, mai inteligent decat toata stiinta medicala a timpului nostru. La orice mijloc de anihilare inventat de medicina, virusul gaseste o alta cale de a fi invulnerabil.

Absenta unei teorii coerente despre constiinta

Pana in clipa de fata nu avem o teorie coerenta despre constiinta, capabila sa ne ofere o explicatie

Pag. 21 – 27

Caracteristici Mintea de dincolo - Dumitru Constantin Dulcan:

Numarul de pagini: 315

Formatul in cm. (l x L): 13 x 20

I.S.B.N.: 978-973-757-799-3

Coperta: cartonata

Editia: a II-a, revazuta si adaugita

Mintea de dincolo - Dumitru Constantin Dulcan - carte