Bolile sistemului nervos - Tulburarile sistemului nervos vegetativ simpatic - carte, de P. V. Marchesseau, Editura Sens

Bolile sistemului nervos  - Tulburarile sistemului nervos vegetativ simpatic - carte, de P. V. Marchesseau, Editura Sens

Stresul provocat omului de îndepărtarea de propria lui natură, de viața tumultoasă a orașelor, de obiectivele care îi îngrădesc libertatea, într-un cuvânt, de „societatea tehnocratizată” de astăzi, duce, indiscutabil, la tulburarea sistemului neurovegetativ și la boli ale sistemului nervos.

Actul al treilea:

Era mașinilor

Cu toate acestea, pentru a salva libertățile fundamentale și a trăi în același timp în grup, omul modern și-a pus toate speranțele în știință și în tehnicile acesteia. Ele au devenit suportul societăților actuale, industrializate și „mixte” pe plan uman, adică făcute dintr-un anumit liberalism, limitat în excesele sale de un anumit dirijism, care evită averile mari și mizeria extremă (legi sociale).

Totuși, societatea, în această formă, nu poate scăpa de mașină. Ea eliberează individul de munca fizică și îi aduce, fără efort, bunurile de care are nevoie, și chiar acelea de care nu are nevoie (acesta este confortul material, numit și „progres”!).

Din păcate, mașina devine stăpâna economiei; trebuie să fie hrănită. Ea nu merge singură. Ea consumă lemn, apoi cărbune, iar la ora actuală petrol și materie nucleară. Ea sărăcește planeta noastră în materii prime. Pe de altă parte, mașina „mănâncă” dar face și „caca”: altfel spus, ea poluează, adică ea „expiră” în tot mediul nostru (apă, aer, pământ etc.) produse, deșeuri, bio nedegradabile.

Culmea ghinionului, o asemenea economie, bazată pe tehnicitate crește în mod necesar în exigențele sale odată cu creșterea densității populației. Această situație antrenează complexitatea sistemului social, cu dificultăți din ce în ce mai mari pentru a hrăni mașina și a elimina deșeurile. În acest joc Societatea devine un scop în sine. Individul încetează să mai existe, este sacrificat în favoarea tehnicii (a șasea agresiune). Societatea făcută inițial pentru om, se întoarce împotriva acestuia.

Fiind deja bolnavă datorită agresiunilor din mediul inospitalier, ființa umană vede pleznindu-i creierul și nervii sub stăpânirea unei societăți tehnocratizate, deviată de la funcțiile ei inițiale, sofisticată până la extrem și mai nemiloasă decât mediul inospitalier.

Acest ultim act al dramei este cel pe care-l trăim noi la ora actuală. Dacă omul ar fi rămas „la el acasă”, trăind corect, cinstit, corespunzător cu organele sale, fără oboseală și fără să se enerveze, nu ar fi cunoscut, desigur, civilizațiile strălucitoare care s-au succedat. N-ar fi avut o istorie, dar ar fi fost fericit.

În punctul în care am ajuns este foarte dificil să dăm înapoi.

Cu toate acestea, o catastrofă fiind inevitabilă la capătul unei astfel de evoluții, din acest moment (și nu de mâine), este important să frânăm orientarea anti biologică dată acestei civilizații fără viitor. Spre acest scop trebuie să tindem cu energie, dar fără bruschețe și fără violență.

Din acest moment, oamenii ar trebui să învețe să trăiască sănătos, ținând cont de originea lor. Va trebui să înceteze să creadă în virtutea medicamentului și să respecte regulile unei alimentații conforme cu anatomia lor digestivă.

Aceasta implică respectarea corpului lor, cu nevoile acestuia de exercițiu, de aer curat, de lumină, etc. și de mediul său natural indispensabil, prin ciclurile sale biologice, pentru supraviețuirea speciilor.

Ar fi înțelept să se limiteze extinderea marilor centre urbane, densitatea populației și risipirea resurselor naturale. Ar fi convenabilă reducerea numărului de legi, și făcându-le clare și egale pentru toți; iar în sânul corpul social, libertățile fundamentale să fie respectate, iar inițiativele personale încurajate, pentru a răspunde naturii individuale a omului. Guvernul nu ar trebui să aibă decât un rol de arbitru, cu sarcina esențială de a evita mizeria extremă de la un capăt al sistemului și marile corporații de la celălalt capăt.

Munca artizanală ar trebui să fie la loc de onoare și fiecare om să poată trăi din propriile sale mâini. O excepție ar putea fi făcută în ceea ce privește tehnicile „blânde”, care n-ar pune în pericol nici omul, nici natura. Ar trebui ca pe plan internațional, toate popoarele să urmeze aceste reguli. Fiecare, în interiorul propriilor frontiere, ar trebui să-și fie de ajuns, și să refuze asumarea riscurilor unei industrializări nebune, dezechilibrate și generatoare de viitoare războaie etc.

A face toate acestea înseamnă a voi ca omul să înceteze să mai fie bolnav, nefericit și rău. Este calea regală a împlinirii umane, opusă a celei a expansiunii economice cu orice preț și a utopiilor politice.

Pentru ca toate acestea să se poată realiza aderați la deviza noastră, a „umanismului biologic”:

Bolile sistemului nervos  - Tulburarile sistemului nervos vegetativ simpatic - carte, de P. V. Marchesseau, Editura Sens